More luck next time

Dezleagă-ţi verbul, spunea cineva odată. Pentru ce şi, în primul rând, pentru cine? Păi pentru mine,eu, ăsta mic şi urbanizat exilat într-o ţărişoară uitată, eminamente agrară. Să zboare, să fugă liber peste câmpiile patriei cu ciulinii şi cu brazdele uscate, să urce-n Bucegi, să comande pizza la Caraiman şi să înoate la Steaguri înainte să vină nota. Nu pot să scap de gustul ăsta de rugină şi pământ de flori. Răbdare, răbdare şi tutun, prietene! Până pe şapte repară ăştia ţevile. Atunci vine şi apa caldă şi abia aştept să mă spăl pe cap. M-aş spăla şi pe mâini. Descătuşază-ţi verbul, rupe-i lanţurile şi dă-i şi-un şut în fund să se grăbeasca înainte. Înainte să mă nasc eu poate, să-mi ia un pachet de ţigări şi să mi-l aducă pe patul de moarte, să am ce pufăi în poarta iadului. Şi dacă pleacă cu banii? Aşa e la noi, suntem atenţi la buzunare până intrăm cu stângu-n groapă. Ce dacă suntem rupţi în cur? Ţigări să fie, ţigări şi-o ţuiculiţă bună de ţară, să ne relaxăm puţin. Ţară, ţară, vrem ostaşi! Pe fiu-tău că pe fiu-meu îl ţin acasă să dea cu aspiratorul în living, are cine să măture platoul, proşti sunt, slavă domnului. În living... O sufragerie amărâtă de Pantelimon, de bloc cu interfonul stricat. Dacă era după mine îi ziceam dieing, dar, evident, n-a fost după mine. Niciodată. Întotdeauna după altul, întotdeauna un deschizător de drumuri mi-a luat faţa. Lasă mă, noi să fim sănătoşi! Să fiu eu deschizător de bere că Pământul tot se-agită, pardon, se-nvârte. O fi ameţit săracu şi cred că i-a cam intrat Soarele-n ochi. Da’ e bine, viaţa e frumoasă, mai frumoasă ca de obicei. Cel mai prost obicei, strămoşesc dealtfel, să faci haz de necaz, de-al tău şi de-al altora. O întreagă etnogeneză are ca piesă de rezistenţă caterinca, o caterincă proastă. Stăm în cur la porţile Orientului, spargem seminţe, râdem, glumim...Da’ vine factura, dacă nu pe lumea asta pe lumea cealaltă sau care-o fi ea. Lasă, lasă că rezolvă fratele, mâncaţi-aş ochii tăi! Din datorie-n datorie, o metempsihoză mică şi trăiesc vreo zece vieţi, în liesing. Da’ românul are şapte vieţi în pieptu-i de aramă! Păi şi cu încă trei bonus de reîncărcare? Vezi, e super ofertă! Aşa trăim noi, pe datorie. Hai c-am dat-o-n diverse rău de tot! Dar, până la urmă, ce-o fi mai relativ, rău sau tot? Şi relativ nici măcar n-are grad de comparatie! Păi, de! Vezi tu, care-i manevra şi cu verbul ăsta: de dezlegat îl dezlegi tu dar se-ntoarce acasă cu coada-ntre picioare cât ai zice peşte, sau peste. Depinde pe unde vrei s-o iei.