Micul umeraş zburător

Ascultaţi acum copii povestea umeraşului zburător.

Traia odată în Bucureşti un umeraş de plastic portocaliu cu clericere frumos arcuite, cu striaţii fanteziste în jurul în jurul umerilor şi cu un cârlig alungit armonios spre stele.

Era aşa simpatic micul umeraş, atât de vesel în copilăria lui, atât de fericit, atât de dornic să-l îmbrace în fiecare seară o pepită scrobită şi o uniformă verde-închis, parcă a Marelui Vânător de Fazani. Timpul trecea nesimţit şi impertinent iar umeraşul portocaliu alerga nestingherit prin copilăria sa eternă. Dar iată că într-o bună zi făcu o gafă teribilă. Entropia ce se manifesta de ceva timp şi în lumea umeraşelor înregistră în acea zi o cotă maximă. Străzile gemeau de umeraşe multicolore şi multiforme ce puneau ţara la cale şi demonstrau şi se certau şi ajungeau adesea la duel. Ei bine, în acea zi, când după-amiaza se ascundea în umbra blocurilor, umeraşul nostru îşi făcu noi prieteni: un umeraş masiv, maro, ce trăise clipe de glorie la APACA, un umeraş negru cu umerii laţi şi gât de sârmă, veteran al angrourilor de la marginea Bucureştiului şi, în fine, un umeraş militar subţire, croit dintr-o sârmă continuă, la origine nichelată.

Aceşti noi tovarăşi erau adepţi înfocaţi ai teoriei kinderiene moderne, potrivit căreia umeraşele au fost inţial aparate de zbor dar acum, la trei secole de la Marea Aterizare, nimeni nu-şi mai aminteşte cum să decoleze. Entuziasmat de prelegerile veteranilor şi de câteva pahare de cognac, micului umeraş portocaliu i s-a părut în, primă fază, că el este, de fapt, sculptat dintr-un dinte de balenă şi că buzele sale fac sandwich-uri noaptea şi, mai apoi, că-şi aminteşte procedura de decolare şi a încercat să-şi ia zborul de pe terasa ASE-ului, înspre Romană, la o oră de vârf. Ce s-a întâmplat cu umeraşul nostru nimeni nu mai ştie, deşi un reporter a sărit atunci după el încercând să-i surprindă evoluţia pe peliculă, ei bine acesta n-a supravieţuit impactului iar caseta n-a fost găsită niciodată. Se spune că totuşi ar fi reuşit să se înalţe şi-acum pendulează vesel agăţat de-un colţ al Lunii.

Acum dormiţi copii, micul umeraş portocaliu vă veghează somnul. Noapte bună!




În memoria umeraşului meu portocaliu pe care mi l-au ciordit în armată.