Maci roşii cu miros de câmp

M-am plictisit teribil ieri, am stat toată ziua cu burta la soare pe cimentul încins, şi oamenii treceau pe lângă mine. Dar seara, seara a fost magică. Am trecut prin locul unde aşteaptă îngerii să facă bungee-jumping. Erau toţi surescitaţi şi zâmbeau ca nişte copii bătuţi cu firul de la telefon; ochii le străluceau aproape la fel de puternic ca farurile jeep-ului îmbrăţişat de dimineaţă. Şi cohortele de îngeri aşteptau tăcute săritura ştiind, în sinea lor, că nu-i lucru curat cu acele corzi invizibile şi intangibile, dar, după cum le şoptise cineva, era doar o problemă de credinţă. Şi aşa de frumos picau îngerii, cu aripi grele de gips şi faşă elastică, şi une cădeau răsăreau stânjenei şi maci roşii cu miros de câmp, şi lanuri întregi au răsărit din cer şi nu din pământ şi eu am coborât şi-am început să culeg. Şi atunci a apărut vântul şi zgomotul şi fumul şi-a apărut o maşinărie infernală şi-a început să recolteze, delicat, floare cu floare. Un paznic negru a venit şi mirosea puternic a motorină şi transpiraţie şi, foarte vag, a sânge uscat pe talpa bocancului. M-a prins şi m-a bătut cu o nuia de alun, noduroasă şi mlădioasă, şi mi-a urlat în urechea stângă că trebuie să plătesc pentru flori. Atunci am fugit plângând şi, după ani de hoinărit pe străzile Vienei, am ajuns la florăria cu geamuri de abur. Acolo am găsit o bătrânică simpatică care, la cei peste o sută patruzeci şi trei de ani ai săi, încă mai dansa destul de bine pe masă, în ritm dulce de manea. A roşit uşor când am intrat şi mi-a oferit, cu o privire vinovată, apă rece şi şerbet, din partea casei; apoi m-a lăsat să-mi aleg douăzeci de maci roşii cu miros de câmp, pe care mi i-a împachetat în celofan şi margini de curcubeu. Am fugit la spital, fără să mai trec pe-acasă să mă schimb sau să mă bărbieresc, şi abia am reuşit să ajung la timp, să intru în salon, să-mi găsesc patul şi să mă văd murind. Am lăsat florile pe pat lângă proaspătul meu cadavru şi am plecat cu paşi trişti şi repezi, cu teamă să nu-mi fure florile vreo asistentă.

Asta a fost ieri. Azi m-am trezit cu greu şi m-am spălat repede, m-am bărbierit, am înfulecat ceva şi-am coborât vesel, sărind câte patru trepte deodată. Mi-am aprins o ţigară şi acum aştept autobuzul. Mai bine luam un taxi, nu vreau să-ntârzii la propria mea înmormântare.